Pare paradoxal cum Legea atractiei si Detasarea se completeaza reciproc. Intai de toate apare dorinta, visul dintr-o necesitate. Asa intra in scena Legea atractiei pentru ca intensitatea gandurilor si emotiilor pe care le atasam dorintei aduce in viata noastra acele persoane si evenimente care sunt de ajutor in implinirea visului. Aici sa amintim si actiunea. Nimic nu vine de la sine doar gandindu-ne la ceea ce ne dorim, este nevoie sa actionam. Aceste actiuni fac calatoria spre scopul propus incitanta si provocatoare.
Detasarea intervine ca o sustinere, ca un sprijin in urmarirea dorintei. Orice emotie care se naste in interiorul nostru presupune o forma de atasament. Uneori atasamentul puternic are urmari nefaste atat asupra noastra cat si asupra indeplinirii visului. Atunci detasarea de rezultat, de obiectul dorintei vine pentru a echilibra legea atractiei.
Dorinta te stapaneste. Ceea ce-ti doresti are putere asupra ta. Dorinta se naste din nemultumire si traieste prin atasament cu obiectul dorintei. Dorinta este buna atata timp cat reusim sa privim detasat. Daca dispare obiectul dorintei cum va simtiti?
Adeseori avem tendinta de a ne reprima dorintele in speranta ca ele vor dispare de la sine. O dorinta nascuta isi cere dreptul la viata si la implinire. O dorinta reprimata inseamna o energie sufocata care poate rabufni mult mai puternic decat initial. Si atunci ce facem cu dorintele care pe care nu dorim sa le manifestam? Fie gasim metode noi prin care ele se pot manifesta, fie privim cu detasare rezultatul dorit.
De exemplu, ne reprimam dorinta de a vorbi direct cu anumite persoane. Aceste sentimente isi cer dreptul de exprimare si de cele mai multe ori se manifesta fata de persoane care nu au legatura cu nemultumirea initiala. Ce putem face? Fie ne detasam de sentimentele pe care le avem fata de acele persoane, fie gasim metode ecologice pentru a le manifesta. Voi ce ati alege?