Oare Darren Brown este atat de bun in ceea ce face sau noi suntem atat de usor influentabili?

Zilele trecute am surprins discutia dintre doua colege. Ceea ce a determinat in mine o reactie puternica au fost cuvintele: “Tu le cunosti pe toate.”
Acumulam atatea informatii care ne folosesc, fie la munca, fie in societate si multe dintre ele devin adevarate pietre de moara care atarna de gatul constiintei noastre. Teorii, principii, judecati si prejudecati invatate si asimilate de-a lungul vietii, toate provenite de la altii si care ne impiedica sa vedem cu propriile noastre simturi.
Traim cu intrebarile “de ce” si “cum” adanc implementate in sistemul nostru de evaluare al realitatii. Avem nevoie sa cunoastem, sa explicam, sa stim tot si despre toate. Misterul si necunoscutul ne atrage, ne incanta, ne pasioneaza si dorim sa-l descifram, sa-l transformam in cunoscut. Prezenta cunoasterii ne face viata confortabila si sigura si tot ce cunoastem ne plictiseste intr-o oarecare masura.
Intr-o continua intelegere a necunoscutului cautam si dorim sa acumulam informatii cat mai multe, cat mai utile si cat mai practice. Ajungem intr-un punct in care simtim ca toate aceste informatii ne desparte de ceea ce cautam, ne separa intr-un mod abrupt de mister. Cu cat caut mai mult cu atat suntem mai departe de aflarea adevarului. Evaluam si categorisim pe ceilalti in functie de informatiile pe care le detin, in functie de cate cunosc si de felul in care raspund la intrebarile “de ce” si “cum”. Suntem mai inteligenti, mai bine vazuti cu cat cunoasterea noastra este mai bogata in informatii si reusim sa le folosim cat mai eficient.
Si omul din spatele informatiei cand avem timp sa-l cunoastem sau acestea reprezinta ceea ce cunoastem despre el? Oare misterul este descoperit prin aceste informatii sau el se adanceste si mai tare? Este bine pentru noi sa cunoastem cat mai multe sau este de preferat sa gandim mai putin si sa simtim mai mult?

Discutam zilele trecute cu un Amic care-mi reprosa ca ceea ce scriu pe site sunt simple teorii a caror aplicabilitate este minima. Mi-am amintit seminariile si trainingurile la care am intrat in sala cu gandul de a participa pana la final doar daca imi ofera instrumente pe care le pot folosi usor in practica. Pot spune ca din fiecare seminar am iesit cu elemente noi, folositoare imediat. Singurul lucru era sa-mi aduc aminte sa le folosesc atunci cand situatiile mi se iveau. Astfel am remarcat diferenta dintre teorii citite, teorii invatate in training si teoriile aplicate in viata reala. Cartile bune din care ai ce invata sunt scrise in urma unor experiente personale, a unor contexte specifice si a perceptiei personale asupra acestor evenimente. Bineinteles ca ma veti contrazice cu anumite volume in care autorii isi publica cercetarile vietii lor si concluziile pe care le-au aplicat in propriile vieti. Si cate elemente din acele carti ati folosit odata ce ati inchis cartea? De cate dintre ele v-ati amintit la locul de munca, intr-o discutie cu clientul dificil sau chiar acasa in familie?
Sa revenim la tehnicile invatate intr-un training. Ati facut exercitiul in sala de curs, a iesit foarte bine, ati reusit sa ajungeti la rezultatul dorit, ati experimentat, ati inteles. Foarte bine, bravo, felicitari! Sunteti in posesia celui mai puternic instrument de pana acum de a carui aplicabilitate sunteti convinsi si de abia asteptati sa intalniti contextul in care sa-l folositi.
Acum urmeaza testul. Plecati de la curs plini de energie, de incredere in propriile forte si asteptati contextul in care sa folositi ceea ce ati invatat. Ceea ce pare ciudat este ca aceste contexte apar sub forme diferite, cuvinte diverse, oameni unici. Aici intervine diferenta intre sala de curs si realitate. Aici apare aceea neincredere in instrumentele si tehnicile invatate. Aceste evenimente ne testeaza flexibilitatea si puterea de adaptare.
Limitele pe care le vedem in fiecare tehnica, in fiecare exercitiu, in fiecare teorie exista doar in noi, in cel care se foloseste de ea. Tehnica in modul in care a fost creata este perfecta sau perfectiune consta in cel care o aplica? Intotdeauna mi-am pus aceasta intrebare cand nu am reusit sa aplic cu eficienta un instrument si drept sa spun raspunsurile sunt diferite. Ma puteti ajuta?

Comunicarea verbala intre doua persoane implica la un moment dat si nasterea unor conflicte. Aceasta situatie aduce teama in sufletul nostru si incercam pe cat posibil sa evitam conflictele in special cu cei la care tinem. Conflictele sunt cauzate de diferente de opinie si se agraveaza atunci cand nu reusim sa ascultam si nevoile celui de langa noi.
Intr-o disensiune avem sansa de a descoperi la ce anume nu ne-am gandit dintr-o situatie data. Orice parere diferita de a noastra imbogateste imaginea creata de noi. Daca suntem indeajuns de deschisi si dornici sa rezolvam conflictul vom reusi sa vedem si din punctul de vedere al celuilalt.
Pentru a ajunge la o rezolvare pasnica a oricarui conflict exista mai multe elemente care-si aduc aportul:

1. Prima reactie intr-o situatie conflictuala este atitudinea defensiva. Daca suntem atenti la aceasta atitudine s-ar putea sa descoperim ca in aceste momente pierdemm ulte informatii utile pentru rezolvarea situatiei;
2. Ascultati Inainte de a incepe sa ne gandim la ceea ce dorim, sa ascultam activ ceea ce are de spus interlocutorul. Oferiti-i sansa de a fi ascultat si inteles. Uneori oamenii doresc doar pe cineva care sa-i faca sa se simta importanti si recurg la diverse metode pentru. Adevarata problema se poate descoperi daca punem intrebari de lamurire.
3. Puncte de acord Sa gasim elemente asupra carora suntem de acord si sa insistam in primul rand pe ele. Acestea sunt cele pe care putem cladi un dialog care sa rezolve conflictul initial.
4. Recunoasteti ca ati gresit Greselile recunoscute reduc atitudinea defensiva pe care o are partenerul de dialog. Toata lumea greseste. Haideti, sa fim cinstiti cu noi si admitem ca am gresit in anumite privinte.
5. Multumiti sincer Uneori parerile celorlalti pot sa aduca noi elemente in discutie si este bine sa evaluam sincer si deschis faptul ca ne-au ajutat. Cei care na contrazic doresc sa na ajute si astfel vom reusi sa transformam dusmanii in prieteni.
Punctele de mai sus sunt doar o parte din ceea ce se poate face intr-o situatie conflictuala. Pentru a afla mai multe despre cum comunicam cu persoanele dificile din viata voastra va recomand seminarul Tehnici de comunicare cu persoane dificile care se desfasoara in zilele de 28-29 iulie 2007, in Bucuresti.

Pentru speranta, pentru vise, pentru viata, pentru voi. Fiecare are propria gradina secreta in care-si intalneste visele, sperantele si isi traieste viata asa cum doreste. Va doresc sa va descoperiti gradina secreta!

Ne mandrim adeseori cu faptul ca nu judecam oamenii dupa felul in care arata. Si totusi imaginea este cea care determina prima impresie. Pentru fiecare dintre noi conteaza felul in care suntem perceputi de ceilalti si incercam sa ne creem o imagine care sa corespunda cu ceea ce dorim sa transmitem. Si prima impresie conteaza cu adevarat! Si mai adevarat este ca nu avem niciodata a doua sansa sa facem prima impresie.
Desi haina nu-l face pe om, haina este cea care se vede intr-o prima intalnire. Un element important in imaginea pe care dorim sa o transmitem este contextul. Congruenta dintre contextul in care ne promovam imaginea si aceasta are un efect important asupra felului in care ne percep ceilalti. Fiecare mediu, fie de afaceri sau personal are propriile reguli si tipare in care omul este nevoit sa se incadreze.
Dincolo de context un alt element important este dorinta a ceea ce doresti sa transmiti. Fiecare are propria imagine pe care ceilalti o percep si o trec prin filtrele credintelor, valorilor, ratiunii. Fiecare dintre noi prezinta in fata celorlalti o “masca” cu particularitatile care-l deosebesc si-l fac unic. Atitudinea reprezinta profunzimea primei impresii. Atitudinea este cea care vorbeste in locul tau. Gesturile, postura, mimica sunt cel mai bun ambasador pentru tine in orice context te-ai afla.
Acestea sunt lucruri pe care fiecare dintre noi le cunoaste si incercam sa le aplicam cum putem mai bine. Oare conteaza atat de mult imaginea pe care o percep ceilalti despre noi? Oare fara aceasta imagine nu suntem noi? Oare ne defineste in asemenea masura incat trebuie sa ne adaptam ei sau ea se adapteaza la noi? Cat putem rezista intr-un mediu in care imaginea exterioara nu corespunde valorilor noastre?

Limbajul nonverbal si in special interpretarea lui reprezinta o provocare pentru fiecare dintre noi. Cat traim, comunicam si atata timp cat observam, putem interpreta informatia transmisa de ceilalati prin limbajul trupului.
Exista cateva greseli care se intalnesc frecvent in interpretarea limbajului nonverbal.
1. contextualizarea - contextul este foarte important atunci cand doresti sa identifici semnalele neintentionate transmise de celalalt. De exemplu, incrucisarea bratelor peste piept reprezinta uneori senzatia de frig si nu neaparat ca persoana respectiva este nemultumita de ceva anume. Contextul presupune atat mediul propriu-zis, cat si contextul social - cultural.
2. generalizarea - exista in literatura de specialitate anumite interpretari general valabile pentru anumite gesturi. De exemplu daca o persoana isi atinge fata in timp ce vorbeste inseamna ca ascund adevarul. Intotdeauna?
3. compararea - pentru a identifica corect anumite emotii in functie de manifestarile aferente avem nevoie sa comparam persoana observata cu ea insasi in diferite situatii, in loc sa o comparam cu alte persoane in aceeasi situatie. De exemplu, o persoana binevoitoare isi manifesta aceasta trasatura in mod frecvent, nu doar uneori.
4. autoaprecierea - invatam sa interpretam comportamentul celorlalti si ne bazam pe ceea ce stim deja. Uneori aceste interpretari nu corespund cu realitatea si nu bagam in seama semnalele care ne indica propria greseala.
5. subiectivitatea - observatiile pe care le facem asupra limbajului celorlalti sunt rezultatul trecerii perceptiilor noastre prin filtrul credintelor si valorilor proprii. Daca suntem suspiciosi si neincrezatori vom cauta la oameni acele gesturi care sa confirme aceasta neincredere si reusim mai greu sa identificam persoanele sincere.

Aceste “greseli” sunt normale si cu cat gradul nostru de flexibilitate este mai mare cu atat vom reusi sa interpretam limbajul nonverbal mai corect. De asemenea, cu cat apelam la mai multi indicatori de evaluare a celorlalti cu atat ne formam o imagine mai corecta. Singura certitudine este ca interpretam limbajul nonverbal chiar si fara sa ne dorim acest lucru in mod constient. Cat de corect o facem depinde doar de noi.