Cunoastere
Adela pe July 17, 2007
Zilele trecute am surprins discutia dintre doua colege. Ceea ce a determinat in mine o reactie puternica au fost cuvintele: “Tu le cunosti pe toate.”
Acumulam atatea informatii care ne folosesc, fie la munca, fie in societate si multe dintre ele devin adevarate pietre de moara care atarna de gatul constiintei noastre. Teorii, principii, judecati si prejudecati invatate si asimilate de-a lungul vietii, toate provenite de la altii si care ne impiedica sa vedem cu propriile noastre simturi.
Traim cu intrebarile “de ce” si “cum” adanc implementate in sistemul nostru de evaluare al realitatii. Avem nevoie sa cunoastem, sa explicam, sa stim tot si despre toate. Misterul si necunoscutul ne atrage, ne incanta, ne pasioneaza si dorim sa-l descifram, sa-l transformam in cunoscut. Prezenta cunoasterii ne face viata confortabila si sigura si tot ce cunoastem ne plictiseste intr-o oarecare masura.
Intr-o continua intelegere a necunoscutului cautam si dorim sa acumulam informatii cat mai multe, cat mai utile si cat mai practice. Ajungem intr-un punct in care simtim ca toate aceste informatii ne desparte de ceea ce cautam, ne separa intr-un mod abrupt de mister. Cu cat caut mai mult cu atat suntem mai departe de aflarea adevarului. Evaluam si categorisim pe ceilalti in functie de informatiile pe care le detin, in functie de cate cunosc si de felul in care raspund la intrebarile “de ce” si “cum”. Suntem mai inteligenti, mai bine vazuti cu cat cunoasterea noastra este mai bogata in informatii si reusim sa le folosim cat mai eficient.
Si omul din spatele informatiei cand avem timp sa-l cunoastem sau acestea reprezinta ceea ce cunoastem despre el? Oare misterul este descoperit prin aceste informatii sau el se adanceste si mai tare? Este bine pentru noi sa cunoastem cat mai multe sau este de preferat sa gandim mai putin si sa simtim mai mult?
Scris in Training, Comunicare | Comentarii (4)
Ti-a placut acest articol?
Aboneaza-te la blog cu Bloglines...
sau foloseste FeedBurner pentru abonare si vei afla imediat noutatile.
“Este bine pentru noi sa cunoastem cat mai multe sau este de preferat sa gandim mai putin si sa simtim mai mult?”
Sa Cunoastem si sa Simtim ! Impreuna !
Dar a spune “impreuna” este ceva ciudat, caci Adevarata Cunoastere nu poate fi separata de Simtire.
Da, exista manuitori de imagini care dau impresia ca au reusit sa ajunga sa cunoasca ceva, dar aceasta nu este decat o iluzie, Maia…. o simpla imagine a “manuitorilor de imagini” despre ei insisi.
obs: cu cat imaginea manuitorilor de imagini” despre persoana proprie este mai bine “creata”, cu atat ajung chiar ei sa creada in ea.
Da, e adevarat ca cunoasterea (fara a fi atenti si la ceea ce simtim vis-a-vis de ceea ce cunoastem) ne indeparteaza de simtire si, prin aceasta, ne saraceste. E bine sa cunosti, e bine sa ai o sete neincetata de cunoastere, de crestere, dar aceasta nu trebuie sa existe fara dorinta de a simti. Caci altfel, suntem precum computerele: plini de cunostinte, dar goi…
Plini de cunostinte si lipsiti de simtire, cam asa suntem majoritatea dintre noi.
este intradevar bine sa si simtim dar sunt 2 feluri dierite de cunoastere…cea “rationala” si cunosterea interioara…sufleteasca..daca se pot imbina atunci este perfect, insa, nu cred si din cate am vazut..sunt foarte putine persoane care pot sa faca acest lucru. Majoritatea traiesc mai mult pe baza uneia…cei mai sensibili se lasa indrumati de ceea ce simt, iar cei mai reci si calculati de ratiune.
Ambele parti au dezavantajele lor:cei care sunt mai sensibili…simt lucruri minunate,dar pot suferi mai usor, iar cei care sunt mai greu de impresionat sufeteste…nu sufera.., insa, sunt privati de sentimente.
Bineinteles ca lucrurile acestea..din moment ce o persoana devine constienta de ele, le poate “modela” putina vointza si intrumare, spre binele si avantajul sau.
parerea mea