In dezvoltarea personala a fiecaruia dintre noi a intervenit de multe ori intrebarea cine suntem si ce este viata. Raspunsurile pe care le-am primit s-au impartit pe doua directii.
Am auzit adeseori formularea ‘viata este o lupta‘. Viata este o lupta pentru supravietuire, o lupta cu tine insuti, o lupta cu ceilalti. Copiii fiind, suntem invatati sa ne comparam si sa ne pozitionam in raport cu ceilalti. Exista diferite modalitati prin care evaluam locul nostru in societate: rezultatele scolare si mai tarziu activitatea la locul de munca, ne comparam din punct de vedere material si, nu in ultimul rand personalitatea noastra determina atitudinea celorlati fata de noi. Toate aceste elemente generale ne aseaza intr-un anumit loc, ne indica limitele intre care ne miscam si determina de cele mai multe ori atitudinea noastra fata de oameni si viata. Intram in competitie pentru a atrage atentia, pentru a obtine acceptarea celorlalti raportandu-ne la un tipar de perfectiune creat de propria noastra experienta. Aceasta imagine a perfectiunii ne arunca intr-o lupta continua cu noi insine. Nu suntem suficienti de buni pentru ca nu ne incadram in imaginea noastra despre perfectiune. Ne judecam si ne pedepsim atunci cand actiunile noastre nu au rezultatele dorite. Privind din aceasta perspectiva dau dreptate celor care spun ca viata este o lupta. Si daca viata reprezinta mult mai mult decat o lupta?
Am intalnit ideea conform careia ‘viata este o experienta‘. Prin ceea ce traim invatam, acumulam, intelegem, experimentam. Bun sau rau, frumos sau urat, corect sau gresit, adevar sau minciuna toate reprezinta diferite experiente ale realitatii noastre. Atitudinea pe care o avem in fata acestor experiente creaza viata noastra. Perspectiva din care privim viata schimba atitudinea si creaza o noua realitate. Incercarile noastre de a deveni mai buni, mai frumosi, mai corecti, mai aproape de perfectiune reprezinta o indepartare de a experimenta viata in deplinatatea ei. Frustrarile, nemultumirile si neimplinirile noastre sunt emotiile pe care le atasam experientelor traite. Adeseori privim aceste sentimente ca fiind negative cand de fapt ele reprezinta energie pe care o putem folosi pentru a invata si intelege. Suntem suparati ca nu reusim pe deplin in ceea ce ne dorim, ca exista multe probleme in viata noastra. Si daca toate acestea sunt simple experiente din care avem de invatat?
Pentru mine viata a reprezentat pana de curand o lupta cu mine, o lupta pentru a deveni mai buna si cu cat crestea incapatanarea mea de a castiga, cu atat se modifica imaginea perfectiunii propriei persoane. Ulterior am realizat ca aceasta lupta reprezinta o experienta in sine si ca viata poate deveni mai implinita daca ma accept asa cum sunt.
Tu cum privesti viata?