Emotiile ne stapanesc gandurile si viata. Unele emotiile sunt negative si ne otravesc. Urmariti 7 pasi simpli pentru a va elibera de emotiile negative.

Noi, oamenii suntem facuti sa ne formam o opinie despre cei din jurul nostru inca din primele clipe cand interactionam cu ceilalti. Emitem judecati de valoare din aceasta prima impresie. Categorisim persoanele dupa indiciile exterioare pe care le observam. Credem de multe ori ca acestea ne ofera o imagine buna despre persoana respectiva si luam prea putin in considerare faptul ca ne putem insela.
Astazi am fost atenta la felul in care mintea mea emitea aceste judecati doar privind la oamenii din jurul meu. Era nevoie doar de un singur element pentru a-mi forma o impresie despre aceea persoana. Prima impresie este cea care ne influenteaza relatia ulterioara.
Judecam pe ceilalti in functie de ceea ce observam la ei. Ne formam o parere despre altii in raport cu exteriorul pe care ni-l prezinta si il trecem prin filtrele experientei si rationamentelor noastre. Gasim explicatii si legam elementele realitatii prezente de ceva din trecutul nostru. Ne ferim de prejudecati, dar le folosim in fiecare clipa a interactiunii noastre cu societatea.
Datorita rationamentului bazat pe prima impresie am intrat intr-o relatie cu o persoana intr-un anumit mod, fie acordand incredere, fie neincrederea a dominat comunicarea. Adeseori aceste interpretari s-au dovedit inselatoare. Am generalizat anumite elemente pe care le-am observat si am transferat experienta mea anterioara asupra noului context. Constientizand acest fapt reusesc de cele mai multe ori sa trec peste prima impresie si sa cunosc omul prin interactiuni repetate si directe. Am descoperit astfel ca dorinta noastra de a impresiona de la o prima intalnire este supraevaluata mai ales daca aceasta nu corespunde cu actiunile viitoare.
Corespunde oare prima impresie realitatii sau este inselatoare?

Adeseori viata ne aduce in fata intrebarilor despre noi. Se strecoara aceasta intrebare in doua situatii. Una dintre ele este atunci cand apar greutatile si dificultatile de ordin profesional sau personal. Raspunsul pe care-l gasim ne multumeste pe moment si ne confera increderea de care avem nevoie in contextul dat. Cautam in mediul nostru acele raspunsuri care corespund cu propriile valori si ne comparam cu ceilalti din aceeasi categorie. Daca intrebi un profesor cine este el, raspunsul este previzibil si in functie de pozitia pe care o ocupa in societate adauga si titlul. Sunt convinsa ca ati intalnit astfel de raspunsuri sau le-ati dat voi altora.
A doua alta situatie in care poate aparea intrebarea sus mentionata este cand trecem printr-o perioada de autocunoastere si autoconstientizare. Raspunsul este dificil de gasit si de cele mai multe ori ne multumim cu putin.
Oare acestea sunt raspunsurile pe care le cautam? Poate o cautare mai intensa ne-ar aduce raspunsuri la care nu ne asteptam. Oare exista in limbajul nostru un cuvant sau o fraza care sa cuprinda intreaga noastra fiinta?
Am trecut printr-o astfel de perioada si am reusit sa realizez ca raspunsurile la intrebarea Cine sunt? reprezentau tiparele create de ceilalalti pentru mine. O definitie a mea, a fiecaruia dintre noi ca fiinta ne limiteaza, este un cadru de referinta pentru ceilalati. Definitia este o reprezentare a ceva sau cuiva pentru a putea identifica mereu aceleasi caracteristici. Cand alegem un obiect din jurul nostru si ii dam un nume, ii descriem trasaturile nu facem altceva decat sa-l incadram, sa-l limitam. Cand incercam sa ne definim pe noi ne construim un spatiu in care ceilalti ne pot identifica. Suntem tineri sau batrani, suntem femei sau barbati, suntem albi sau negri. Daca trecem dincolo de aceste caracteristici ce ramane?
Un raspuns posibil este EU. Cine este acest EU? Este unic? Exista in mai multe forme? EU este atat de general si defineste doar o parte a ceea ce suntem. EU este acel intreg din intregul a carui definitie o cautam.
Cine esti?

Egoismul conform dictionarului este atitudinea de exagerată preocupare pentru interesele personale şi de nesocotire a intereselor altora.
Aceasta este doar o definitie. Este sau nu egoismul adevarata noastra natura? Suntem egoisti sau invatam sa fim?
Un articol pe acesta tema puteti citi aici.

Atunci cand alegeti un loc de munca sau o persoana o faceti pe baza unor criterii, ceva din ceea ce vi se ofera corespunde cu ceea ce doriti. Credinta in ceea ce facem ne determina sa ne implicam activ si sa ne dorim autodepasirea. Muncim ore in sir sau ne implicam cu toata fiinta intr-o relatie. Pana unde sa mearga aceasta implicare? Exista o limita la care sa ne oprim?
Cred ca reusiti sa identificati printre cunoscutii vostri persoane care nu au familie pentru ca viata profesionala le ocupa tot timpul si toate gandurile. In ziua de astazi viata personala este atat de impletita cu cea profesionala incat uneori ne trezim ca muncim si in concediu. Fiecare are propriile motive pentru care ajunge in aceasta stare. Banii, promovarea, statutul social, aprecierea superiorului, responsabilitatea muncii, controlul. Puteti sa mai adaugati daca simtiti nevoia.
Exista momente in viata noastra in care implicarea nu are rezultatele scontate. Luptam contra cronometru si ne dorim sa razbim in jungla din jurul nostru si rezultatele nu apar. Stresul intervine intr-un anumit punct si implicarea are o noua imagine. Ne evaluam criteriile cu care am pornit la drum si in functie de raspunsurile primite luptam in continuare sau alegem sa renuntam. Cat de importanta este implicarea in ceea ce facem? Este buna sau rea?

Este usor sa credeti in oamenii care au dovedit ca merita aceasta incredere. Toata lumea iubeste invingatorii. Este mult mai greu sa crezi in oameni inainte de a reusi ceva in viata. De cate ori v-ati indoit de o persoana pentru ca mai tarziu sa regretati?
Cat de important este pentru acesti oameni sa existe cineva care sa credea in ei? Cat de important este pentru fiecare dintre noi sa avem in viata noastra pe cineva care crede in noi? Unii parinti in loc sa-si invete copiii sa aiba incredere in fortele proprii, mai mult ii descurajeaza. Suntem educati sa vedem defectele celorlati inainte de a identifica calitatile.
De multe ori increderea pe care o acordati unei persoane, chiar inainte ca ea insasi sa aiba incredere in ea poate face minuni. ” Fiecare om poarta in el semintele maretiei. Responsabilitatea parintilor si a liderilor este sa hraneasca si sa cultive aceste seminte.” Am gasit aceste cuvinte in cartea lui Zig Ziglar “Motive pentru a zambi” si am inteles ca oamenii sunt asa cum credem noi ca sunt, ei se ridica la nivelul asteptarilor noastre.
Oamenii reusesc sau nu sa atinga nivelul asteptarilor noastre. Daca suntem neincrezatori, ei vor da dovada de mediocritate. Dar daca avem incredere in ei, vor lupta pentru a se ridica la nivelul asteptarilor.

Exista multe carti care va invata despre atitudinea pozitiva. Autorii lor scriu din propria experienta sau din ceea ce au invatat de la ceilalti. Cand am citit prima oara o astfel de carte am fost foarte entuziasmata si am inceput sa aplic in viata mea. Primul obstacol de care am dat a fost propria persoana. Propriile mele ganduri au fost cele contra carora ma luptam. Nu am realizat acest lucru de prima oara. Intai de toate am vazut ca ceilalti oameni nu incurajau aceasta schimbare prin care treceam eu.
Intrebarea care mi-a deschis ochii a fost: “Pentru cine faceam aceasta schimbare, pentru mine sau pentru ei?” Raspunsul a fost: “pentru mine”. Asa ca am continuat sa-mi dezvolt noua atitudine.
Al doilea obstacol, cel mai important si de care am pomenit deja am fost eu. DA, lupta cu vechile credinte, cu gandurile negative care isi aveau radacini adanci in mintea mea, este un adevarat razboi. O spun la prezent pentru ca inca nu s-a incheiat si o sa dureze toata viata.
Atunci cand terminati o carte motivationala va propuneti ca de maine sa fiti asa cum scrie acolo. Mai capabili, mai curajosi, mai binevoitori, mai intelegatori, mai eficienti, mai entuziasmati, mai siguri pe voi. In fiecare zi in viata reala noile informatiile se estompeaza, se uita si va aduceti aminte de ele intr-un moment cand ati fi dorit sa aveti aceea atitudine.
Experienta acumulata pana acum imi spune ca deosebirea nu o face numarul de carti citite, ci atitudinea pe care o dezvoltati dupa ce ati citit macar o carte sau ati aflat o informatie care va este de folos. Primul pas in aceasta batalie incepe cu intentia. In spatele intentiei sta motivatia a ceea ce va doriti sa obtineti.
Un lucru pe care-l practic aproape in fiecare dimineata (recunosc ca uneori uit) este sa-mi pun o intentie pentru ziua respectiva. De exemplu, azi de dimineata mi-am propus sa fiu mai creativa.
Intentia trebuie sa fie insotita de actiune. Asa ca acum cand scriu aceste randuri actionez pentru a sustine intentia. Au fost zile cand mi-a propus sa fiu mai vesela, sa zambesc mai mult, sa fiu mai ordonata si mi-am indreptat gandurile in aceasta directie.
Acesta este un exercitiu pentru voi si gandurile voastre. Cu fiecare zi in care-l faceti progresati in directia pe care v-ati propus-o. Intotdeauna amintiti-va pentru cine dorit sa faceti schimbarea.
Voi ce intentie aveti pentru astazi?