Exista carti, articole si seminarii care vorbesc si ne invata despre Leadership. Vreau sa urmariti un filmulet in care sunt prezentate cateva principii de leadership. Fara mai multe explicatii urmati linkul: Leadership

In dezvoltarea personala a fiecaruia dintre noi a intervenit de multe ori intrebarea cine suntem si ce este viata. Raspunsurile pe care le-am primit s-au impartit pe doua directii.
Am auzit adeseori formularea ‘viata este o lupta‘. Viata este o lupta pentru supravietuire, o lupta cu tine insuti, o lupta cu ceilalti. Copiii fiind, suntem invatati sa ne comparam si sa ne pozitionam in raport cu ceilalti. Exista diferite modalitati prin care evaluam locul nostru in societate: rezultatele scolare si mai tarziu activitatea la locul de munca, ne comparam din punct de vedere material si, nu in ultimul rand personalitatea noastra determina atitudinea celorlati fata de noi. Toate aceste elemente generale ne aseaza intr-un anumit loc, ne indica limitele intre care ne miscam si determina de cele mai multe ori atitudinea noastra fata de oameni si viata. Intram in competitie pentru a atrage atentia, pentru a obtine acceptarea celorlalti raportandu-ne la un tipar de perfectiune creat de propria noastra experienta. Aceasta imagine a perfectiunii ne arunca intr-o lupta continua cu noi insine. Nu suntem suficienti de buni pentru ca nu ne incadram in imaginea noastra despre perfectiune. Ne judecam si ne pedepsim atunci cand actiunile noastre nu au rezultatele dorite. Privind din aceasta perspectiva dau dreptate celor care spun ca viata este o lupta. Si daca viata reprezinta mult mai mult decat o lupta?
Am intalnit ideea conform careia ‘viata este o experienta‘. Prin ceea ce traim invatam, acumulam, intelegem, experimentam. Bun sau rau, frumos sau urat, corect sau gresit, adevar sau minciuna toate reprezinta diferite experiente ale realitatii noastre. Atitudinea pe care o avem in fata acestor experiente creaza viata noastra. Perspectiva din care privim viata schimba atitudinea si creaza o noua realitate. Incercarile noastre de a deveni mai buni, mai frumosi, mai corecti, mai aproape de perfectiune reprezinta o indepartare de a experimenta viata in deplinatatea ei. Frustrarile, nemultumirile si neimplinirile noastre sunt emotiile pe care le atasam experientelor traite. Adeseori privim aceste sentimente ca fiind negative cand de fapt ele reprezinta energie pe care o putem folosi pentru a invata si intelege. Suntem suparati ca nu reusim pe deplin in ceea ce ne dorim, ca exista multe probleme in viata noastra. Si daca toate acestea sunt simple experiente din care avem de invatat?
Pentru mine viata a reprezentat pana de curand o lupta cu mine, o lupta pentru a deveni mai buna si cu cat crestea incapatanarea mea de a castiga, cu atat se modifica imaginea perfectiunii propriei persoane. Ulterior am realizat ca aceasta lupta reprezinta o experienta in sine si ca viata poate deveni mai implinita daca ma accept asa cum sunt.
Tu cum privesti viata?

A fost odata un sarpe boa, care traia in stare de razboi civil! Capul si coada nu se intelegeau.
- De ce, striga coada, sunt intotdeauna ultima iar tu, mereu in fata? De ce hotarasti numai tu drumul pe care apucam?
Capul dispretuia aceste tanguiri si nu raspundea.
Intr-o zi, pe la pranz, capul a vazut o broasca apetisanta. A vrut sa o apuce cu o miscare prompta, dar coada se incolacise solid in jurul unui copac, iar broasca a scapat ca prin urechile acului.
- Esti nebuna? a bombanit capul.
- Nu ma voi misca pana cand nu vei recunoaste drepturile mele egale cu ale tale si nu voi putea, si eu, sa merg prima si sa aleg drumul.
Timp de trei zile, au tot discutat. Au schimbat multe insulte si argumente. Pe scurt, pana la urma, capul a cedat. Coada s-a descolacit, foarte vesela, a luat-o inainte. Din pacate, nu avea ochi si, a cazut intr-o rapa iesita in cale, tragand si capul dupa ea. Si astfel au pierit amandoi.

Noi, oamenii suntem facuti sa ne formam o opinie despre cei din jurul nostru inca din primele clipe cand interactionam cu ceilalti. Emitem judecati de valoare din aceasta prima impresie. Categorisim persoanele dupa indiciile exterioare pe care le observam. Credem de multe ori ca acestea ne ofera o imagine buna despre persoana respectiva si luam prea putin in considerare faptul ca ne putem insela.
Astazi am fost atenta la felul in care mintea mea emitea aceste judecati doar privind la oamenii din jurul meu. Era nevoie doar de un singur element pentru a-mi forma o impresie despre aceea persoana. Prima impresie este cea care ne influenteaza relatia ulterioara.
Judecam pe ceilalti in functie de ceea ce observam la ei. Ne formam o parere despre altii in raport cu exteriorul pe care ni-l prezinta si il trecem prin filtrele experientei si rationamentelor noastre. Gasim explicatii si legam elementele realitatii prezente de ceva din trecutul nostru. Ne ferim de prejudecati, dar le folosim in fiecare clipa a interactiunii noastre cu societatea.
Datorita rationamentului bazat pe prima impresie am intrat intr-o relatie cu o persoana intr-un anumit mod, fie acordand incredere, fie neincrederea a dominat comunicarea. Adeseori aceste interpretari s-au dovedit inselatoare. Am generalizat anumite elemente pe care le-am observat si am transferat experienta mea anterioara asupra noului context. Constientizand acest fapt reusesc de cele mai multe ori sa trec peste prima impresie si sa cunosc omul prin interactiuni repetate si directe. Am descoperit astfel ca dorinta noastra de a impresiona de la o prima intalnire este supraevaluata mai ales daca aceasta nu corespunde cu actiunile viitoare.
Corespunde oare prima impresie realitatii sau este inselatoare?

Atunci cand in viata noastra apar lucruri nedorite, tindem sa dam vina pe altii pentru aceste intamplari. Responsabilitatea o poarta ceilalti si doar in anumite situatii ne asumam o mica parte din ceea ce s-a intamplat. Cautam si descoperim o serie de factori externi pe care sa aruncam vina neplacerilor din viata noastra: tara, societatea, mostenirea genetica, parintii, educatia de care nu am avut parte, sotul/sotia, sefii, colegii, viata in general este nedreapta cu noi.
Este confortabil sa gasim explicatia evenimentelor neplacute in alte parti si noi sa ne ascundem in spatele celorlalti. Este linistitor cand stii si crezi ca ceea ce ti se intampla neplacut vine din exterior si responsabilitatea ta poate fi minimalizata atat cat iti doresti. Si atunci capacitatea noastra de a alege unde este? Doar in situatiile in care totul se inatmpla asa cum ne place? Doar in situatiile in care noi iesim invingatori in fata altora sau in fata vietii?
In orice situatie avem capacitatea de a alege. Alegem ce vorbim, cum actionam, cum raspundem la ceea ce ni se intampla, la factorii externi. Pentru fiecare stimul extern alegem un raspuns din mai multe posibile. Putem ulterior sa spunem ca nu noi am ales, dar adevarul este ca in functie de context am ales sa reactionam intr-un fel anume. Exemplu clasic este cel al soferului in traficul aglomerat care are doua posibilitati, fie sa fie nervos, sa se manifeste in diverse moduri, fie sa fie calm si sa priveasca situatia cu detasare. Amintiti-va ce ati ales fiecare dintre voi in diferite cazuri in care contextul v-a constrans sa reactionati. In orice situatie avem posibilitatea de a raspunde si de a reactiona. Reactia este manifestarea incontienta la stimulul exterior, in timp ce raspunsul vine ca un efect al evaluarii la nivel constient.
Atunci cand alegem sa raspundem intervine si responsabilitatea actiunilor noastre. Este dificil sa raspundem, mai ales cand am fost invatati sa cautam vinovati in jurul nostru. Este dificil mai ales in situatiile in care nivelul stresului este ridicat si puterea de a alege este limitata de context. Chiar si in aceste situatii avem posibilitatea de a raspunde in loc de a reactiona. Totul este la nivel emotional si responsabilitatea de a trai presupune echilibru emotional si intelegerea in primul rand a propriei persoane (nevoi, dorinte, emotii). Toti avem capacitatea de a alege sa fim responsabili de raspunsurile noastre.
Putem sa schimbam tiparele dupa care reactionam in mod obisnuit? Puteam sa alegem in orice moment drumul pe care dorim sa mergem? Da, avem aceasta capacitate. Cum o descoperim si dezvolta puteti afla partipand la seminarul Puterea schimbarii: strategia valorilor personale.

Pentru speranta, pentru vise, pentru viata, pentru voi. Fiecare are propria gradina secreta in care-si intalneste visele, sperantele si isi traieste viata asa cum doreste. Va doresc sa va descoperiti gradina secreta!

Adeseori viata ne aduce in fata intrebarilor despre noi. Se strecoara aceasta intrebare in doua situatii. Una dintre ele este atunci cand apar greutatile si dificultatile de ordin profesional sau personal. Raspunsul pe care-l gasim ne multumeste pe moment si ne confera increderea de care avem nevoie in contextul dat. Cautam in mediul nostru acele raspunsuri care corespund cu propriile valori si ne comparam cu ceilalti din aceeasi categorie. Daca intrebi un profesor cine este el, raspunsul este previzibil si in functie de pozitia pe care o ocupa in societate adauga si titlul. Sunt convinsa ca ati intalnit astfel de raspunsuri sau le-ati dat voi altora.
A doua alta situatie in care poate aparea intrebarea sus mentionata este cand trecem printr-o perioada de autocunoastere si autoconstientizare. Raspunsul este dificil de gasit si de cele mai multe ori ne multumim cu putin.
Oare acestea sunt raspunsurile pe care le cautam? Poate o cautare mai intensa ne-ar aduce raspunsuri la care nu ne asteptam. Oare exista in limbajul nostru un cuvant sau o fraza care sa cuprinda intreaga noastra fiinta?
Am trecut printr-o astfel de perioada si am reusit sa realizez ca raspunsurile la intrebarea Cine sunt? reprezentau tiparele create de ceilalalti pentru mine. O definitie a mea, a fiecaruia dintre noi ca fiinta ne limiteaza, este un cadru de referinta pentru ceilalati. Definitia este o reprezentare a ceva sau cuiva pentru a putea identifica mereu aceleasi caracteristici. Cand alegem un obiect din jurul nostru si ii dam un nume, ii descriem trasaturile nu facem altceva decat sa-l incadram, sa-l limitam. Cand incercam sa ne definim pe noi ne construim un spatiu in care ceilalti ne pot identifica. Suntem tineri sau batrani, suntem femei sau barbati, suntem albi sau negri. Daca trecem dincolo de aceste caracteristici ce ramane?
Un raspuns posibil este EU. Cine este acest EU? Este unic? Exista in mai multe forme? EU este atat de general si defineste doar o parte a ceea ce suntem. EU este acel intreg din intregul a carui definitie o cautam.
Cine esti?